S and I sitting in a tree

Şi doare şi doare şi doare. Incep sa ma satur, incepe sa-mi ajunga, intai ma doare puţin, apoi imi trece, apoi ma doare mai tare. Si-mi trece. Pentru 2 secunde. Sunt singura, sunt singura si ma doare si asta. Intai ma doare putin, apoi imi trece, apoi ma doare mai tare. Si nu-mi mai trece, nici macar pentru o secunda. Persista. Ma macina, imi mananca fiecare urma de viaţa ramasa inauntrul meu. De ce sa iubesti cand stii ca se va termina? De ce sa te chinui sa-i ajuti pe altii cand stii ca vei ramane singur la un moment dat? De ce sa fii melancolic cand stii ca ai libertatea de a-ti tranti o caramida in cap, daca asta simti ca-i mai bine pentru tine in acele momente? Uita-te la mine. Nu ma vezi, de fapt. Analizeaza ce am scris aici. Sunt o persoana trista acum. De ce sunt trista? Pentru ca nu am curajul sa ma lovesc cu o caramida. Nu am curaj sa trec peste, nu am curaj sa te las in urma. Ma agat de trecut, ma agat de tine, observ ca nu ma iubesti. Si sufar si doare si doare. Doare ca dracu'. Si ma chinui sa trec peste. Nu mai am speranta, nu mai am incredere. Nu am certitudinea ca o sa vreau cu siguranta sa mai traiesc si maine. Sunt doar un copil, acum un copil trist, nu ma leaga nimic de tine, mi-ai dat cu piciorul. M-a durut, esti puternic. Ma doare orice vorba, ma doare capul, nu mai vreau, nu mai vreau sa simt iubire, mi-e frica sa daruiesc iubire. Mi-e frica de mine, o sa ma autodistrug, am o mie de ganduri. Iubirea, ce e iubirea? Iubirea nu exista, sunteti niste mincinosi. Si simt ca ma sting, dar nu imi amintesc de ce.