Soseta

Am vrut sa scriu azi, mereu mi-a placut sa scriu. Am vrut sa scriu azi si atat. Stau cu pagina de Word deschisa de aproximativ jumatate de ora si imi caut cuvintele ca sa ce? Sa imi obosesc degetele apasand la fiecare 5 secunde Backspace? Nu, nu merge asa. Ma apuc de povestit, realizez ca n-am ce. Ideea de a pune ceva pe foaie m-a incantat intr-o atat de mare masura incat nu m-am gandit la celelalte aspecte, cum ar fi un subiect, de exemplu. Nu vreau sa abuzez de capacitatile mele exorbitante de scriitor romantic si dramatic si de orice alt tip in afara de cele mai sus mentionate, dar afara e soare. Stiu ca n-are nicio logica, dar ce fraza scrisa vreodata de mine a avut logica? In orice caz, nu aici vroiam sa ajung. Buna, ma numesc Sabina si acumulatorii de la aparatul meu foto au cinci centimetri inaltime, ochelarii de soare rosii au o suta patruzeci milimetri lungime si eu masor cam un metru saizeci si doi. Dar nu intereseaza pe nimeni cine sunt eu, cu atat mai putin pe mine si in niciun caz nu voi scrie despre viata mea. Ar fi interesant sa imi consum pagina aberand despre creioane mecanice, coli albe A4, carti de vizita pentru scoala de soferi, Bucuresti, suc, dar nu, nu gandesc atat de departe incat sa descriu o coala alba de hartie in aproximativ 700 de cuvinte. Sau as putea incerca. Sa vedem. In primul rand o sa-i dau un nume, sa zicem ca o cheama Soseta. Soseta e foaia mea alba, nu chiar imaculata din cauza unor urme de praf culese de pe talpa papucului meu cand am incercat sa vad daca Sosetica poate deveni mai subtire decat este. Negativ, dar a meritat efortul. Masoara 21 cm latime si 29,6 cm lungime, numerele/cifrele lundu-se in considerare in cazul de fata ca si cum ar fi cuvinte. 75 de cuvinte plus inca 5 de la inceputul propozitiei pana acum plus inca 10 cu tot cu asta plus 5 cumulate din “cu tot cu asta plus” plus inca 10 egal cu 105 plus inca 2 din “egal cu” plus inca 8 (cum ziceam, numerele/cifrele sunt considerate cuvinte si daca unu plus unu plus unu plus unu plus unu egal cu 5 ma bucur de inca 25 de cuvinte!!) egal cu 142 de cuvinte, ma apropii cu pasi repezi de 700. Acum am asezat o soseta pe Soseta. Contrastul dintre Soseta si soseta propriu-zisa e dezgustator. Ar fi cazul sa mai scad din utilizarea cuvantului Soseta, dar cum altfel sa ajung la 700 de cuvinte daca tot tai asa din ele? Cum spuneam, contrastul e aiurea si nu pentru ca soseta e murdara, ci pentru ca Soseta e alba, mult prea alba pentru a fi comparata cu o bucata de material foarte putin uzat. Observ in cele din urma ca am comis o mare greseala, soseta e galbena de fapt si ma intreb de ce ar vrea cineva sa compare albul cu galbenul pentru a vedea care-i mai alb dintre ele? Oricum, am spus ca o descriu pe Soseta in 700 de cuvinte dar nu ma pot abtine cand vad ca soseta si-a gasit sufletul pereche chiar in Soseta, in ciuda faptului ca sufletul pereche al sosetei ar trebui sa-l reprezinte soseta 2 sau sosetel. Un lucru e clar, nimeni nu poate sta in calea iubirii si O, nu!!, nu sunt majora pentru a ma uita la scenele care urmeaza (+18, unde plus si 18 vor fi luate separat pentru a constitui doua cuvinte, sau daca as fi putin mai rasarita, as reusi sa fac astfel incat sa-mi iasa 35 de cuvinte: unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu plus unu si da, aleg varianta doi care, pe langa faptul ca este mai mult decat convenabila si ma scuteste de 5 minute in care as cauta idei noi pentru a cumula 33 de cuvinte, ma si ajuta sa invat mai multa matematica, fiind mai dificil de adunat 35 cu 286, sa zicem, decat de adunat 3 cu 1, de exemplu). 458 de cuvinte pana acum, realizez ca totusi 10 luni in care n-am reusit sa scriu mai mult decat “Am vrut sa scriu azi, mereu mi-a placut sa scriu” au fost 10 luni pierdute. O, vai, ce-mi place sa ma lungesc. Revenind la Soseta, observ o umflatura chiar in buricul foii si incerc sa imi retin gandurile, fara succes de altfel. M-am departat mult de ideea initiala de descriere a Sosetei tocmai pentru a-mi demonstra faptul ca nu, chiar nu pot gandi departe. Mi-ar mai ramane 700 – 540 de cuvinte dar ma opresc aici, o sa gasesc ceva mai bun de scris despre.