Half

6! Zi de zi, ora de ora, tu, eu, noi. Eram noi, noi doi. Noi care ne iubeam ca doi copii, noi pe care nu ne interesa nimic, noi care n-aveam probleme, noi, noi pur si simplu, noi indragostiti, noi romantici, noi schimbati, doi. Nu mai multi, doi. Zi de zi, ora de ora, tu, eu. Doi. Fara griji, fara tot. Unul pentru celalalt, doar unul pentru celalalt. STOP. Brusc. Nu mai intelegeam nimic, nu mai puteam sa zbor. Aripile ma dureau si simteam cum dispar cate putin. Inca un pic. Apoi inca un pic. Apoi STOP. Coboram. Repede. Coboram repede si plangeam. Nu m-a prins nimeni. Am plans din nou, m-am lovit si m-am oprit din plans. Dar ma durea. Eram ranita si tipam, nu ma auzea nimeni. Nici macar eu. Tipam si plangeam, erau singurele lucruri pe care le puteam face. Ma simteam goala, goala de haine, goala de voce, goala de ochi, goala de suflet. Ma inselam. Eram doar pe jumatate goala. Goala de o singura pereche de haine, goala de o singura voce, goala de o singura pereche de ochi, goala de un singur suflet. Tu erai OK, nu m-ai vazut cand am cazut, erai ocupat. Erai ocupat sa ma ignori, sa ma distrugi, sa nu-ti pese. Am acceptat, am ajuns pe locul 3, 4 poate. Nu stiu, nu te mai recunosc, nu ma mai ajuti, nu ma mai asculti, nu mai suntem noi. Am ramas impreuna dar suntem doar tu si eu. Noi nu. Fara noi. Mi-e dor de noi. Mi-e dor de tine. Nu mai sper ca te vei schimba, te-am pierdut de tot. Ai plecat de langa mine exact cand aveam mai multa nevoie de tine. Tu inca mai ai aripi, tu poti sa zbori. Si zbori. Si tot zbori, indepartandu-te de mine. Nu-ti pasa, tu esti OK. Ma distruge gandul ca nu o sa simti ca lipsesc, n-o sa-mi duci dorul, o sa ma uiti in 2 secunde. 2 secunde. 6 luni - 2 secunde. Groaznic.